Virtual Autism

Ce se întâmplă când ecranele se sting

Într-o noapte târziu, un părinte a tastat într-o casetă de căutare o întrebare despre propria fiică. Printre rezultate era un forum al părinților, unde un necunoscut folosea două cuvinte pe care nu le întâlnise niciodată: „autism virtual”. Expresia nu este un diagnostic, iar această carte nu o prezintă niciodată ca atare.

Virtual Autism este cartea pe care acel părinte a pornit să o caute și nu a găsit-o. Ea se sprijină pe una dintre cele mai constante descoperiri din știința limbajului timpuriu: bebelușii învață să vorbească vorbind pe rând cu o persoană care le răspunde. Un ecran nu poate răspunde la rândul lui.

Totul începe cu o familie: căutarea unui părinte la ora unu noaptea, un televizor care s-a ascuns și evaluarea pe care și-ar dori să nu fi încercat niciodată s-o anuleze. De acolo, cartea se îndreaptă spre dovezi: ce au descoperit cele mai mari studii despre ecrane și cei mai mici copii, unde au limite acele studii și ce recomandă acum autoritățile de sănătate din întreaga lume, cu un ghid, țară cu țară, pentru peste patruzeci de țări și teritorii.

Nu numește pe nimeni în povestea ei, nu promite niciun miracol și nu dă vina pe niciun părinte.